Maurice Munteanu spune că a depășit perioada în care panica îl ducea frecvent la Urgențe și îi îndeamnă pe cei care se confruntă cu asemenea probleme să meargă la medic. Criticul de modă a povestit că, într-o noapte, rușinea l-a împiedicat să intre în Spitalul Municipal: a rămas aproximativ șase ore pe o bancă din fața clădirii.
La „Furnicuțele”, emisiunea Antena 1, în declarațiile făcute publice vineri, 16 octombrie 2026, Munteanu a vorbit despre dificultățile de acum mai mulți ani. Spune că fusese diagnosticat cu tulburare de panică și că a trecut peste acea perioadă:
„Sunt vindecat și cu atât mai important, trebuie să subliniez o chestie la care țin foarte tare. E vital să mergeți la medic. E foarte, foarte important.”
De ce nu a mai intrat la Urgențe
Munteanu a explicat că ajungea frecvent la camerele de gardă din București, unde personalul începuse să-l recunoască. A mers mai întâi la spitale de stat, apoi la privat, după care s-a întors în sistemul public. Uneori întâlnea aceiași oameni, iar vizitele repetate îi provocau rușine.
„Îmi era rușine. Țin minte că m-am dus la Municipal pe la 12 noaptea și de rușine nu am mai intrat. Am stat pe bancă în fața spitalului cred că șase ore. A fost un coșmar, dar am trecut peste.”
Panica îi întrerupea antrenamentele și plecările
La sală, creșterea pulsului în timpul exercițiilor îl speria: întrerupea antrenamentul și pleca. Panica ajunsese să-i îngreuneze astfel activitățile obișnuite, în aceeași perioadă în care căuta frecvent ajutor la spital.
Domnica, o persoană apropiată lui, l-a însoțit inclusiv la Urgențe. Munteanu a vorbit despre sprijinul ei și despre cât de greu le era celor din jur când apăreau aceste episoade:
„Domnica a dus greul anxietăților mele, cel mai mult dintre noi toți.”
A rememorat și o plecare pentru care pregătirile erau deja făcute: băuseră cafeaua și aveau bagajele gata, însă, după ce a urcat două trepte, a spus că nu mai poate continua. Cei din jur au încercat să-l convingă să meargă mai departe, fără succes. Întârzierea a fost de cel puțin o oră, iar Munteanu spune că încă se simte vinovat pentru acel moment.
Frica de zbor și participarea la „Asia Express”
Munteanu a legat teama de spațiile din care nu putea ieși atunci când simțea nevoia de un accident rutier. Spune că el nu a fost rănit fizic, dar un prieten al său a rămas în scaun rulant, iar experiența l-a afectat profund.
Tot despre anii marcați de panică, a povestit că alcoolul îi diminuase inițial anxietatea pentru scurt timp. Crezuse că găsise o soluție, însă a început să bea când episoadele se repetau și a ajuns la un consum foarte mare, pe care acum îl descrie ca pe o problemă serioasă.
În avion, îl speria faptul că nu putea coborî oricând își dorea. Teama se accentuase până când ajunsese să evite călătoriile cu avionul, astfel că acceptarea participării la „Asia Express” presupunea și confruntarea cu această dificultate.
Munteanu a descris experiența de la „Asia Express” drept o formă de terapie personală și o ocazie de a-și testa limitele. Spune că a început să-și analizeze fricile în detaliu și să privească diferit lucrurile pe care înainte le evita.