Sari la conținut

Maurice Munteanu, despre anii în care se temea de infarct și ajungea la Urgențe

Într-o discuție relatată în aprilie 2025, Maurice Munteanu a povestit cum panica îl trimitea la Urgențe și cum alcoolul îi afectase viața, până la dificultatea de a-și lega șireturile.

Maurice Munteanu, în tricou alb, într-o încăpere cu rafturi de cărți.
Maurice Munteanu
Firul articolului

Maurice Munteanu spunea, într-o conversație cu Teo Trandafir relatată public în aprilie 2025, că nu mai bea alcool și făcea sport. Editorul de modă, cunoscut și ca jurat la „Bravo, ai stil!”, povestea despre anii în care panica îl ducea repetat la camera de gardă și despre consumul de alcool la care ajunsese încercând să-și calmeze frica.

Se temea că urma să moară din cauza unui infarct sau a unui accident vascular cerebral. Băutura îi adusese inițial o senzație de liniște, dar ajunsese să-i afecteze alimentația, greutatea și comportamentul. În aceeași discuție, vorbea și despre o teamă care încă îi limita deplasările: zborul cu avionul.

Drumurile la camera de gardă și rușinea de a fi recunoscut

„Vreme de câțiva ani, ajungeam la camera de gardă cu simptome de moarte iminentă. Mi se părea că fie voi face un infarct, fie voi face un AVC. Mă cunoșteau toți medicii de gardă, toate asistentele de la toate spitalele”, îi povestea Maurice Munteanu lui Teo.

Pe lângă frică, trăia și rușinea prezentărilor repetate la spital: „Îmi era rușine de mine și de rușinea mea”. Ajunsese să meargă inclusiv la spitale private și spunea că nu putea controla ceea ce simțea.

Munteanu a povestit că acele episoade s-au oprit. Citise mult despre anxietate și tulburările de panică și apelase, la un moment dat, la terapie. Considera că aceste lucruri îl ajutaseră: „Lucrurile astea sigur că ajută”.

De la primul pahar de vin la consumul repetat când apărea panica

Înaintea acelei perioade, spunea Munteanu, nu obișnuia să bea. A plasat începutul consumului la scurt timp după accidentul rutier din 2006, petrecut când se întorcea de la un weekend la 2 Mai.

În accident fusese implicat și cel mai bun prieten al său, medic, despre care a povestit că folosea de atunci un scaun rulant. Îl descria ca pe un om tonic și echilibrat, care, împreună cu soția lui, îl influențase mult. Pentru Munteanu, accidentul fusese momentul în care realizase „cât de fragil este totul”.

La scurt timp după acel eveniment, un amic i-a oferit un pahar de vin alb rece. După prima înghițitură, Munteanu a simțit că panica dispăruse. A crezut că găsise o soluție și a început să bea când apăreau următoarele atacuri, până când consumul a devenit foarte mare.

„Măi, am zis, incredibil, am descoperit soluția. Cum aveam un atac de panică, haț! Am ajuns la un butoi de hațuri.”

Mesele nocturne, kilogramele și dificultatea de a-și lega șireturile

În acea perioadă, i se schimbase și programul meselor. Spunea că nu îi mai era foame când bea, apoi ajungea să comande pizza la una, două sau trei dimineața. Aproximativ zece ani de asemenea obiceiuri au dus, după propria explicație, la acumularea multor kilograme.

S-a speriat de schimbarea corpului său când a încercat să facă un gest obișnuit: să-și lege șireturile înainte de a scoate câinele la plimbare. Burta îi îngreuna mișcarea.

Se considera în continuare funcțional și spunea că fusese mereu convins că va renunța la alcool. Observase însă că băutura îi schimba și comportamentul: „Îți schimba personalitatea și nu era ok”. Se compara cu Bob, personajul din „Twin Peaks”.

La momentul conversației cu Teo Trandafir, declara: „Fac sport acum destul de mult și, de fapt, nu mai beau alcool”.

Frica de zbor îi limita viața, chiar dacă din exterior părea liniștit

În aceeași discuție, Munteanu a povestit cât de greu îi era să călătorească cu avionul. Reușise un zbor alături de cineva apropiat și mai fusese de aproximativ două ori la Cluj, dar trăise un disconfort intens.

Spunea că, din exterior, un pasager de lângă el ar fi putut crede că era liniștit: „Ce se întâmplă înăuntru e de o violență pe care nu o pot descrie în cuvinte”.

La acea vreme, lucra de șase luni cu un medic și spera să poată face zboruri scurte, precum București–Cluj. „Îți blochează viața chestia asta, nu numai vacanțele”, explica el.

Își dorea să ajungă la Tokyo: „Îmi doresc foarte mult să ajung la Tokyo, de exemplu, ce fac, merg înotând?”.

Etichete
Semnalează o greșeală