Sebastian Stan spune că el și Cristian Mungiu au încercat timp de zece ani să găsească un proiect în care actorul să interpreteze credibil un român. Colaborarea s-a concretizat în „Fjord”, unde Stan joacă un tată care cere ascultare de la copii, dar încearcă și să se adapteze societății norvegiene în care a ales să-i crească.
Întrebat la MSNOW dacă este pentru prima dată când interpretează un român autentic într-un film, Stan a răspuns: „Da, este, și am încercat, știi, eu și Cristian, regizorul, să facem timp de 10 ani un astfel de film, dar mereu i s-a părut că nu arăt suficient de român”.
Câștigător al Palme d’Or la Cannes în 2026, „Fjord” este în cinematografele americane din 9 octombrie 2026. Stan și Renate Reinsve interpretează un cuplu româno-norvegian cu cinci copii.
De ce „Fjord” a fost proiectul potrivit
Într-un interviu pentru Moviefone, publicat pe 8 octombrie, Stan explică întâlnirea dintre două dorințe: Mungiu voia să exploreze un film în mai multe limbi, iar el căuta o poveste românească în care prezența sa să aibă sens. Proiectul continua o conversație purtată de mai mulți ani despre ce ar putea face împreună.
Actorul se gândea la copii și la familie, astfel încât întrebările scenariului aveau o miză personală. Alegerea a venit ușor, apoi lucrul s-a sprijinit pe un scenariu foarte precis: potrivit lui Stan, tot ceea ce au filmat fusese scris, iar prima sa obligație era să respecte acea construcție.
Apropierea de personaj trece și prin propria experiență de imigrant. La MSNOW, Stan a spus că a ajuns în Statele Unite la 12 ani, vârstă pe care o regăsește la copiii din film. Într-un interviu pentru Slant, publicat pe 9 octombrie, a explicat că înțelege izolarea și sentimentul de a fi diferit într-o țară nouă, inclusiv atenția permanentă la felul în care ceilalți îi observă diferențele.
Limbile vorbite în film au, astfel, și o legătură cu experiențele actorului. Stan spune că a trăit în situații în care nu vorbea bine limba celor din jur și nu îi înțelegea pe deplin, ceea ce îl făcea să se simtă singur. Mihai, personajul său, nu vorbește bine norvegiana și uneori nu înțelege ce se întâmplă; Stan recunoaște frustrarea și singurătatea pe care le poate produce această dificultate.
Mungiu explică în conversația pentru Moviefone de ce experiența actorului îl ajuta să înțeleagă personajul. Stan a crescut și s-a format în Occident, dar are origini în aceeași țară ca regizorul și poate recunoaște educația primită de generațiile anterioare. Pentru Mungiu, legătura cu ambele lumi contează într-o poveste despre oameni care trăiesc împreună fără să fi fost crescuți cu aceleași valori.
Regizorul leagă autoritatea parentală de experiența unei lumi agresive, inclusiv de trecutul comunist pe care l-a cunoscut. În explicația sa, un părinte poate încerca să-și protejeze copiii impunând o autoritate care pare nepotrivită într-un alt context. Mihai vrea ca indicațiile sale să fie respectate întocmai, dar încearcă simultan să se adapteze noii societăți.
Prietenia dintre două familii devine un conflict despre copii
Mihai și Lisbet Gheorghiu, interpretați de Stan și Reinsve, se stabilesc într-un sat la capătul unui fiord. Cuplul foarte credincios se apropie de vecinii Halberg, iar copiii celor două familii devin prieteni, deși primesc educații diferite.
Schimbarea vine când profesorii descoperă vânătăi pe corpul Eliei, cea mai mare dintre copiii Gheorghiu. Potrivit sinopsisului oficial al Festivalului de la Cannes, comunitatea începe să se întrebe dacă educația tradițională primită de copii ar putea fi cauza. Acuzațiile de abuz aduc familia în fața judecății celor din jur și a instituțiilor.
Mungiu spune că a pornit de la o întâmplare mai veche, pe care o urmărise o vreme. Prin confruntarea dintre o familie conservatoare și o societate pe care o descrie drept progresistă, a vrut să deschidă o conversație despre lumea de astăzi și despre disponibilitatea de a asculta alte perspective.
În lucrul la film, regizorul spune că a înțeles că povestea nu are un singur răspuns. Pentru el, dialogul poate începe atunci când oamenii încearcă să se pună în locul celorlalți și să înțeleagă de ce privesc diferit aceeași situație.
Paternitatea și întrebările despre educația primită
Legătura actorului cu tema paternității fusese exprimată deja în septembrie. Într-o conversație cu The Hollywood Reporter, în studioul publicației de la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, Stan spunea că devenise tată: „Tocmai am avut un copil”.
El se întreba ce mai funcționează în educația copiilor și cum pot adulții ajunge împreună la decizii care să le fie acestora de folos, fără ca prejudecățile și orgoliile lor să intervină. Întrebările filmului erau, în aceste condiții, foarte apropiate de cele din propria viață.
Stan spunea că își poate privi părinții și mesajele primite în copilărie, dar nu știe dacă vrea să le transmită mai departe copiilor săi. În același timp, consideră că rămân importante cultura, istoria și tradițiile familiei. „Nu știu atât de mult pe cât credeam”, mărturisea actorul.