Irisha spune că a chemat ambulanța de câteva ori într-o perioadă în care nu putea dormi zile la rând, simțea că se sufocă și se temea că va muri. Într-un interviu pentru Cancan, publicat la 1 octombrie 2026, artista a povestit cum a cerut ajutorul familiei și al unei prietene psiholog.
Experiența este plasată în interviu cu aproximativ un an și jumătate în urmă. Irisha o descrie drept un „început de depresie” și vorbește despre lunile în care a încercat să își revină, cu mama și prietenii alături.
Zile fără somn și senzația de sufocare
Întrebată ce i se întâmpla atunci, Irisha a descris lipsa somnului și stările care au făcut-o să solicite ajutorul ambulanței:
„Câteva zile n-am putut să dorm. Am chemat ambulanța de câteva ori. Aveam senzația că mă sufoc și o să mor.”
Irisha numește aceste episoade atacuri de panică. Spune că, la început, credea că poate gestiona singură situația, însă starea devenea tot mai greu de dus. „Mă iau palpitațiile când îmi amintesc”, a spus despre acea perioadă.
Întrebată de la ce a pornit totul, a ales să nu dezvăluie motivul concret: „Eu știu exact de la ce a plecat. Din păcate, motivul nu o să pot să-l spun.”
Artista vorbise despre insomnie și într-un interviu pentru Spynews.ro, publicat la 18 septembrie 2026. Atunci spunea că nu dormise două zile și jumătate, „nici măcar 5 minute”, și că chemase ambulanța.
Mama a venit a doua zi
În interviul din octombrie, Irisha a explicat că le-a spus celor apropiați că nu se simte bine și le-a cerut sprijinul. A apelat atât la familie, cât și la o prietenă care este psiholog. Mama ei a luat avionul și a venit la ea a doua zi după ce i-a spus cum se simțea.
„Eu am cerut ajutorul”, a subliniat artista. Mama a rămas cu ea până când s-a simțit mai bine, iar Irisha îi amintește și pe prietenii care i-au fost alături. Despre ajutorul primit de la familie și de la prietena psiholog, a spus: „Am făcut echipă și suntem bine.”
Revenirea a durat câteva luni
Întrebată cât timp i-a luat să își revină, Irisha a răspuns: „Câteva luni”. A descris o stare în care îi era greu să găsească sens în ceea ce făcea: „Orice, oriunde te-ai întoarce, orice ai face, nimic nu mai are sens.”
Pe lângă sprijinul apropiaților, spune că a ajutat-o și compania pisicii pe care a adoptat-o atunci. În aceeași perioadă a făcut mult sport, explicând că încerca să obosească pentru a putea dormi.
A încercat să reia și activitățile care altădată o făceau să se simtă bine. „Încercam pur și simplu să-mi ocup timpul cu diverse activități plăcute mie”, a povestit Irisha.